Considerații despre brazii reali vs. brazii de plastic
Că tot vine sezonul, lansez câteva considerații despre brazii reali vs. brazii de plastic.
Am tot văzut zilele trecute postări lacrimogene ce făceau apel la emoție, în care ne erau prezentate tragedia și imensul impact ecologic pe care (vezi doamne) l-ar avea industria brazilor de Crăciun și ce bine ar fi să trecem toți pe brazi de plastic.
Dincolo de latura emoțională, avem câteva fapte:
1) Toți brazii reali pe care îi vedeți în piețe, la magazine, la magazine de bricolaj, absolut toți provin din pepiniere. Din acest fapt derivă două corolare. Brazii respectivi au fost crescuți special pentru a avea acest scop. Niciun brad din pădure, din sălbăticie nu este tăiat pentru a deveni brad de crăciun. Ca să ajungă la maturitate, brazii respectivi stau în pepiniere aproximativ 10-15 ani. În tot acest timp, ei produc oxigen. Dacă, așa cum se prezintă agresiv pe Facebook și prin alte părți, toți am trece pe brazi de plastic, aceste pepiniere nu ar mai exista. Brazii pe care îi plângem de milă cu lacrimi de crocodil în timp ce mușcăm din hamburger nu ar mai fi existat niciodată. Ideea nu e filozofică aici, nu vreau să lansez o dezbatere între cum e mai moral pentru brăduț, să nu existe niciodată, sau să fie tăiat la 15 ani. Discuția aici e pragmatică. Cât timp există cerere pentru brazii respectivi, timp de 15 ani, în acele pepiniere, ei vor produce oxigen. Dacă acele pepiniere încetează să mai existe pentru că toți ne-am luat brazi de plastic, și oxigenul pe care ei l-au produs in acest timp, încetează să mai existe. Gândiți-va puțin la asta înainte să treceți la punctul 2.
2) Alternativa sunt brazii de plastic. Când am ajuns, doamne iartă-mă, la concluzia că plasticul consumabil e alternativa ecologică? În literalmente toate celelalte industrii încercăm să înlocuim plasticul cu materiale biodegradabile (paie de carton, pungi de hartie), iar aici încercăm fix invers, să înlocuim material biodegradabil cu plastic? Pentru ce? Să disecăm puțin problema. Avantajul bradului de plastic este că te ține mulți ani. Totuși, ca orice lucru, la un moment dat se degradează și trebuie aruncat. Acum puneți-vă întrebarea, cât de ecologic e ca milioane de oameni să arunce în fiecare an câteva kilograme de plastic la gunoi. Eu cred că dacă tot suntem eco, putem să fim raționali și să ne gândim cum va fi mai bine overall, peste 100 de ani. Al cui impact se va simti mai puternic? Al celor câteva zeci de brazi reali care oricum au fost descompuși ca material organic și care au fertilizat solul? Sau cumva al bradului de plastic, care încă e plastic și care va fi plastic și va sta în vreo groapă de gunoi mult timp de aici înainte? Cât timp vă gândiți la întrebarea asta, vă las o poză cu o pepinieră. Și vă rog să faceți alt exercitiu de imaginație. Dacă toți am cumpăra brazi de plastic, pepiniera asta nu ar mai exista. Puf. Tot oxigenul produs de ea nu ar mai exista. Ar exista în schimb tone de plastic. O fi bine? Eu cred ca nu. Eu cred că e bine să ne folosim rațiunea înainte de a cădea pradă postărilor emoționale cu brăduți cât palma. Care apropo, nu-s brăduți, ci alte conifere.
P.S. Dacă tot am adus vorba de pepiniere, poate ele ar dispărea, că nu ar mai renta, dar cererea pentru brazii reali n-ar dispărea. Și să vezi atunci distracție când o să se taie din păduri, la negru, pentru că nu mai există pepiniere.
P.S.S. Mesajul postării acesteia este că, daca nu aveți brad de plastic, nici să nu vă cumpărați. Dacă aveți, țineți-l cât mai mult, aruncați-l cât mai târziu, diminuați consumul de plastic. Iar dacă vreți sa fiți mega eco, există brazi în ghivece pe care îi dați după diferitelor organizații, iar ei îi plantează.
Credit : Silviu Popa Facebook – Șerban Iancu Papacocea
