De ce privești mereu în jos? – gânduri la Duminica a XXVII – a după Rusalii

            Dragule,

M-am hotărât să-ți scriu câteva rânduri prin care să te invit să meditezi asupra câtorva idei pe care le cunoști, le simți, le înțelegi, dar, adeseori refuzi să le pui în aplicare…

            Mâine va fi Duminică. Aceasta este ziua pe care și eu, și tu și noi toți, deopotrivă, o avem pentru a ne odihni, pentru a ne așeza puțin, să ne mai tragem sufletul, iar mai apoi, odihniți fiind, să pornim entuziaști înspre următoarea săptămână.

            Și Duminica mai este despre ceva. E despre suflet. Pentru că… Da! Nici eu, nici tu nu suntem creați doar din trupuri. Și noi doi știm asta, doar că, poate, uneori, mai uităm. Precum trupului îi dăm mereu de toate, strângând din dinți ca acestea să fie de o cât mai bună calitate, aceleași pretenții le-ar avea și sufletul. Să fii sigur de asta ! Și, mai mult decât atât, când te simți ostenit, când puterile tale par a fi epuizate, când ești supărat, disperat, frustrat și depășit de situații să știi un lucru…ești prins în mrejele celor de jos. Și să mai știi un lucru….sufletului tău îi este foame !

Dar mâine ești invitat la masă. Și Gazda nu e oricine. Este El. Dacă vei răspunde invitației, Îl vei vedea pe Hristos încurajând o femeie să se ridice din a ei aplecare și să privească în sus. Și prin cuvintele Lui vei fi și tu încurajat să te ridici și să conștientizezi că nu merită, pentru nimic în lume, să rămâi aplecat. Vei înțelege că împlinirea ta nu depinde în totalitate de cele de aici, de pe pământ…

Femeia gârbovă din Evanghelia care se va citi mâine în toate bisericile ortodoxe suferea fizic de această problemă, a incapacității de a privi înspre cele de sus. Și Hristos o vindecă.

Dar, de câte ori nu te-ai simțit și tu a fi gârbovit? De câte ori nu ți-ai orientat privirea strict înspre cele de jos, uitând parcă, pe deplin, de cele de sus? Uitarea aceasta de a privi înspre cele de sus, spre cele cerești, spre cele dumnezeiești și spirituale, neputința de a trăi așa cum suntem chemați, prin Botez, să trăim se traduce prin ceea ce astăzi, lumea medicală numește depresie. Și nu o spun eu, ci nenumărate studii de psihologie.

Așadar, hai, ridică-ți ochii și spre cer și bucură-te de o întâlnire cu Dumnezeu, la El acasă.

Sus inima !

Cu încredere,  noul tău prieten.

P.S.: Să-ți verifici cutia poștală! (secțiunea Religie aici pe site) Îți voi mai scrie.

Distribuie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

The maximum upload file size: 128 Mo. You can upload: image, audio, video, document, spreadsheet, interactive, text, archive, code, other. Links to YouTube, Facebook, Twitter and other services inserted in the comment text will be automatically embedded. Drop file here